Iata ca a trecut o luna
de cand sunt plecat, a trecut o luna de cand nu am mai calcat pe
pamant romanesc, incet, incet mi se face dor de aglomeratie, de praf
si de stres. Zilnic ma trezesc undeva pe la ora 11:00, casa e goala,
fetele inca dorm (camera nostra e la parter, fetete sunt la etajul
1), ma duc in bucatarie sa-mi prepar faimosul bol de cereale apoi ma
bag in pat si astept ca ceva sa se intample. Fetele isi fac aparitia
undeva pe la 11:30, pline de energie, zambitoare si frumoase, noi,
baietii, cu laptop-urile in fata, cearcane, voci ragusite, niste
maimute dotate cu GPS, le salutam.
Ele, intra, se indreapta
spre geamul nostru aburit, il deschid repede si ne spun “Nah, ce
facem astazi?”, “Uite la ce ne-am gandit..”, desigur, am fost
vanduti deja, programul a fost setat, organizat strategic, pus in
folie, pregatit pentru un grant european. Noi, desigur, da, mergem la
cumparaturi, asa-i, ar trebui sa mergem acolo si acolo, bine zici,
putem manca aia, da, ne ridicam din pat si da, e ok, in 5 minute
plecam!
Desigur, niciodata nu
ajungem sa plecam in 5 minute, imi trebuie minim 30 de minute sa ma
decid cu ce ma imbrac, sa analizez vremea, sa ma spal pe dinti si
alte treburi plus inca 10-15 minute sa-mi fac parul. Intr-un final
plecam dupa o ora si ceva, colegii stau in usa de ceva timp, eu ma
incalt gingas si zambesc irezistibil....
Ok, in sfarsit ajungem la
unul dintre supermarket-urile apropiate de casa noastra, cel mai
apropiat fiind undeva la 10-15 minunte si inca unu la aproximativ
20, tot mersul asta pe jos probabil nici astazi nu ma face sa cred ca
sunt undeva la 3000 de km distanta de patul meu, pentru ca, totul
parca sta in loc aici, masinile zici ca danseaza vals pe drumuri,
strazile sunt populate de copaci si doi, trei oameni de decor,
soarele vesnic iti rade in fata, totul este incredibil de relaxant si
de lent.
In fine, ne aflam in
supermarket, oferte de “top” si
preturi “mici” peste tot, gama
de produse lasa de dorit, putin din toate, gramaje limitate, E-uri
peste tot, pana si in paine,
cu un numar de peste 5. Mai bine de 80% din produse sunt importate,
gasesti o gramada de alimente din Asia. Peste si lapte gasesti in
belsug, pateul doar in conserve mici, mezelurile si branzeturile sunt
putine,
cateva tipuri din fiecare. Legume si fructe gasesti doar ca lumea nu
prea cumpara, iaurturile stau in frigidere, foarte putine branduri,
in principiu gasesti produsele magazinului (E, Continente, Pingo
Doce, Dia)
care sunt ieftine si desigur, cele cunoscute si de noi dar mult, mult
mai putine.
Reducerile
de pret sunt controlate de stat, prin urmare, daca un lant de
supermarket-uri vrea sa reduca pretul, de exemplu, la zahar, mai
intai trebuie sa faca o cerere la stat. Statul va face o analiza a
pietii
si va impune pretul la produs pentru toate magazinele din orasul
respectiv. Prin urmare, nu exista concurenta
intre magazine, ei trebuie sa gaseasca alte modalitati pentru a
atrage clientii. Si atunci, singura modalitate pentru supermarket-uri
este refugierea lor
in mall-uri cu speranta ca celelalte magazine, cele de haine in
special (nu sunt controlate de stat), vor face lege pentru ei. De
exemplu, sunt doua mari mall-uri in Coimbra, unul se afla dupa podul
Santa Clara care traverseaza raul Mondego si celalalt
sub cel mai mare stadion de fotbal din Coimbra, da,
am zis sub!
Cele
doua mall-uri au in interior cea mai buna oferta de magazine
internationale, H&M, Zara, Pull and Bear, Springfield si asa mai
departe, in functie de ofertele lor, de marfa lor, cumparatorii
se mobilizeaza la una dintre cele doua mari linii de supermarket-uri
din Portugalia, Jumbo si Continente, pentru
a-si face cumparaturile zilnice.
Proprietarii
lor find si cei mai bogati din tara si aparent amici foarte buni.
Cam
asta ar fi cu magazinele. In Portugalia, te descurci cu 10 euro pe
saptamana, maxim 13, daca mananci cereale cu lapte dimineata,
sandwitch-uri (mortadela si cascaval)
dupamasa si seara eventual bei un iaurt, mananci un fruct, peste sau
paine cu pateu. Desigur, daca mergi cu un grup si mai ales daca
prinzi niste fete talentate, pui acolo 20 euro de caciula la un fond
comun si mai papi o supica calda, cartofi cu carne, spaghete,
prajitura, fel si fel de inventii. Prin urmare, daca stii un pic de
money management sau stii sa
faci diferenta dintre moft si necesitate, ti-ai
scos cu 60 euro mancarea pe luna.
Mai
adaugi 150 euro pentru chirie plus vreo, sa zicem, nu am primit
facturile inca, 20 euro pe luna cheltuielile casei. Din 333 euro pe
luna cat primesti de la grant, iti mai raman 103 euro cu care sa-ti
hranesti Ego-ul. Merita sa mergi in Erasmus? Da!
Ce
am invatat eu pana acuma? Sa-mi iubesc tara mai mult, cu siguranta!
In
primul rand, un supermarket e supermarket la noi, intr-adevar, cu 42
de lei parca nu iti vine sa traiesti in
Romania, chit ca nu am incercat acolo, slava Domnului, mama se
asigura ca
am de toate. La noi in tara ii mult mai multa energie, mai multa
miscare, mai mult stres si praf. Simti ca traiesti, ca efectiv
existi. Aici
in Portugalia, parca esti o umbra, te simti inutil si
parca natura iti impune sa
te obisnuiesti
cu idea ca “e ok sa nu faci nimic, toti facem asta!”
In
Arad avem ore de varf, statii pline de oameni grabiti, probleme peste
probleme, provocari ale vietii... Romania iti ofera zi de zi o noua
lectie, o scoala gratuita, vesnic deschisa care te face mai puternic.
Portugalia te invata sa stai linistit, sa te uiti la soare, sa te
pierzi prin nisip si sa numeri palmierii. Pentru inceput mi-a placut,
a fost o deconectare, un rasfat, o vacanta dar acum astept sa se
termine, efectiv vreau noroi si gropite in asfalt, vreau sa vad
oameni suparati, oameni care trec prin tine daca te misti incet.
Vreau energia care imi oferea Romania zi de zi, vreau feeling-ul
acela care ma facea sa lupt pentru o viata mai buna, pentru a excela.
Iubeste-ti tara pentru ca e probabil singura care te face sa simti
efectiv ca traiesti. Crede-ma nu vrei sa fi doar o umbra in viata
asta!
Trebuie
sa recunosc totusi, Portugalia este o tara civilizata, calma, cu
locuitori calzi, fericiti, gata sa te imbratiseze. Au o cultura
frumoasa, invata si accepta schimbarile din jur, asculta de semenii
lor si fac tot posibilul ca tu sa te simti bine alaturi de ei.
Totusi, chiar daca m-am indragostit de palmieri, de oameni, de plaja,
in sufletul meu tot Romania ramane si o spun asta, poate cu lacrimi,
pentru ca Romania e tara in care m-am nascut, am crescut si am
devenit ceea ce sunt astazi, asta e tot ce conteaza pentru mine.
Multumita
acestei experiente am sa-mi iubesc tara mai mult, am sa fac tot
posibilul ca tara noastra sa fie the true land of choice. Imbratisez
toti romanii, mandriti-va ca sunteti romani asa cum ma mandresc eu in
fiecare zi!
Articol scris de Norbert Szucs.
.jpg)
Mai ți
minte îmbrățișările gratuite de anul trecut? Atunci ar fi bine
să fi pregătit deoarece pe 8 martie oferim din nou călduroasele
îmbrățișări gratuite, de data asta, sperăm noi, și mai multe,
cu mai mulți prieteni. Ajută-ne să umplem Aradul de îmbrățișări,
fi tu acela care luminează un pic oamenii din jurul tău.
