Romania, tara mea!

Iata ca a trecut o luna de cand sunt plecat, a trecut o luna de cand nu am mai calcat pe pamant romanesc, incet, incet mi se face dor de aglomeratie, de praf si de stres. Zilnic ma trezesc undeva pe la ora 11:00, casa e goala, fetele inca dorm (camera nostra e la parter, fetete sunt la etajul 1), ma duc in bucatarie sa-mi prepar faimosul bol de cereale apoi ma bag in pat si astept ca ceva sa se intample. Fetele isi fac aparitia undeva pe la 11:30, pline de energie, zambitoare si frumoase, noi, baietii, cu laptop-urile in fata, cearcane, voci ragusite, niste maimute dotate cu GPS, le salutam.

Ele, intra, se indreapta spre geamul nostru aburit, il deschid repede si ne spun “Nah, ce facem astazi?”, “Uite la ce ne-am gandit..”, desigur, am fost vanduti deja, programul a fost setat, organizat strategic, pus in folie, pregatit pentru un grant european. Noi, desigur, da, mergem la cumparaturi, asa-i, ar trebui sa mergem acolo si acolo, bine zici, putem manca aia, da, ne ridicam din pat si da, e ok, in 5 minute plecam!

Desigur, niciodata nu ajungem sa plecam in 5 minute, imi trebuie minim 30 de minute sa ma decid cu ce ma imbrac, sa analizez vremea, sa ma spal pe dinti si alte treburi plus inca 10-15 minute sa-mi fac parul. Intr-un final plecam dupa o ora si ceva, colegii stau in usa de ceva timp, eu ma incalt gingas si zambesc irezistibil....

Ok, in sfarsit ajungem la unul dintre supermarket-urile apropiate de casa noastra, cel mai apropiat fiind undeva la 10-15 minunte si inca unu la aproximativ 20, tot mersul asta pe jos probabil nici astazi nu ma face sa cred ca sunt undeva la 3000 de km distanta de patul meu, pentru ca, totul parca sta in loc aici, masinile zici ca danseaza vals pe drumuri, strazile sunt populate de copaci si doi, trei oameni de decor, soarele vesnic iti rade in fata, totul este incredibil de relaxant si de lent.

In fine, ne aflam in supermarket, oferte de “top” si preturi “mici” peste tot, gama de produse lasa de dorit, putin din toate, gramaje limitate, E-uri peste tot, pana si in paine, cu un numar de peste 5. Mai bine de 80% din produse sunt importate, gasesti o gramada de alimente din Asia. Peste si lapte gasesti in belsug, pateul doar in conserve mici, mezelurile si branzeturile sunt putine, cateva tipuri din fiecare. Legume si fructe gasesti doar ca lumea nu prea cumpara, iaurturile stau in frigidere, foarte putine branduri, in principiu gasesti produsele magazinului (E, Continente, Pingo Doce, Dia) care sunt ieftine si desigur, cele cunoscute si de noi dar mult, mult mai putine.

Reducerile de pret sunt controlate de stat, prin urmare, daca un lant de supermarket-uri vrea sa reduca pretul, de exemplu, la zahar, mai intai trebuie sa faca o cerere la stat. Statul va face o analiza a pietii si va impune pretul la produs pentru toate magazinele din orasul respectiv. Prin urmare, nu exista concurenta intre magazine, ei trebuie sa gaseasca alte modalitati pentru a atrage clientii. Si atunci, singura modalitate pentru supermarket-uri este refugierea lor in mall-uri cu speranta ca celelalte magazine, cele de haine in special (nu sunt controlate de stat), vor face lege pentru ei. De exemplu, sunt doua mari mall-uri in Coimbra, unul se afla dupa podul Santa Clara care traverseaza raul Mondego si celalalt sub cel mai mare stadion de fotbal din Coimbra, da, am zis sub!

Cele doua mall-uri au in interior cea mai buna oferta de magazine internationale, H&M, Zara, Pull and Bear, Springfield si asa mai departe, in functie de ofertele lor, de marfa lor, cumparatorii se mobilizeaza la una dintre cele doua mari linii de supermarket-uri din Portugalia, Jumbo si Continente, pentru a-si face cumparaturile zilnice. Proprietarii lor find si cei mai bogati din tara si aparent amici foarte buni.

Cam asta ar fi cu magazinele. In Portugalia, te descurci cu 10 euro pe saptamana, maxim 13, daca mananci cereale cu lapte dimineata, sandwitch-uri (mortadela si cascaval) dupamasa si seara eventual bei un iaurt, mananci un fruct, peste sau paine cu pateu. Desigur, daca mergi cu un grup si mai ales daca prinzi niste fete talentate, pui acolo 20 euro de caciula la un fond comun si mai papi o supica calda, cartofi cu carne, spaghete, prajitura, fel si fel de inventii. Prin urmare, daca stii un pic de money management sau stii sa faci diferenta dintre moft si necesitate, ti-ai scos cu 60 euro mancarea pe luna.

Mai adaugi 150 euro pentru chirie plus vreo, sa zicem, nu am primit facturile inca, 20 euro pe luna cheltuielile casei. Din 333 euro pe luna cat primesti de la grant, iti mai raman 103 euro cu care sa-ti hranesti Ego-ul. Merita sa mergi in Erasmus? Da!

Ce am invatat eu pana acuma? Sa-mi iubesc tara mai mult, cu siguranta!

In primul rand, un supermarket e supermarket la noi, intr-adevar, cu 42 de lei parca nu iti vine sa traiesti in Romania, chit ca nu am incercat acolo, slava Domnului, mama se asigura ca am de toate. La noi in tara ii mult mai multa energie, mai multa miscare, mai mult stres si praf. Simti ca traiesti, ca efectiv existi. Aici in Portugalia, parca esti o umbra, te simti inutil si parca natura iti impune sa te obisnuiesti cu idea ca “e ok sa nu faci nimic, toti facem asta!”

In Arad avem ore de varf, statii pline de oameni grabiti, probleme peste probleme, provocari ale vietii... Romania iti ofera zi de zi o noua lectie, o scoala gratuita, vesnic deschisa care te face mai puternic. Portugalia te invata sa stai linistit, sa te uiti la soare, sa te pierzi prin nisip si sa numeri palmierii. Pentru inceput mi-a placut, a fost o deconectare, un rasfat, o vacanta dar acum astept sa se termine, efectiv vreau noroi si gropite in asfalt, vreau sa vad oameni suparati, oameni care trec prin tine daca te misti incet. Vreau energia care imi oferea Romania zi de zi, vreau feeling-ul acela care ma facea sa lupt pentru o viata mai buna, pentru a excela. Iubeste-ti tara pentru ca e probabil singura care te face sa simti efectiv ca traiesti. Crede-ma nu vrei sa fi doar o umbra in viata asta!

Trebuie sa recunosc totusi, Portugalia este o tara civilizata, calma, cu locuitori calzi, fericiti, gata sa te imbratiseze. Au o cultura frumoasa, invata si accepta schimbarile din jur, asculta de semenii lor si fac tot posibilul ca tu sa te simti bine alaturi de ei. Totusi, chiar daca m-am indragostit de palmieri, de oameni, de plaja, in sufletul meu tot Romania ramane si o spun asta, poate cu lacrimi, pentru ca Romania e tara in care m-am nascut, am crescut si am devenit ceea ce sunt astazi, asta e tot ce conteaza pentru mine.

Multumita acestei experiente am sa-mi iubesc tara mai mult, am sa fac tot posibilul ca tara noastra sa fie the true land of choice. Imbratisez toti romanii, mandriti-va ca sunteti romani asa cum ma mandresc eu in fiecare zi!

Articol scris de Norbert Szucs.