Destin?

Ce poti sa faci atunci cand colegul tau de camera devirusaza laptop-urile fetelor? Desigur, te pui sa scri ceva PTV-istilor tai preferati. Nu am sa va incarc capsoarele cu ce am mai facut noi zilele astea prin Coimbra pentru ca, sincer, nu prea am facut prea multe. Ok, hai ca va scriu cateva randuri, stiu ca sunteti curiosi.

Ultimele doua saptamani, in mare parte, am frecventat cursurile de portugheza, am avut si primul nostru test care, zic eu, l-am trecut cu brio. Weekend-ul trecut am mai avut ceva activitati cum ar fi un mic BBQ in curte impreuna cu mica noastra familie Erasmus (16 mai exact) plus alti amici care s-au adunat pe parcurs, am fost undeva pe la 30 dupa miezul noptii. Dupa cateva pahare de vin din Porto (cel mai bun vin din Portugalia, se numeste Porto, e rosu si e foarte dulce), o discutie aprinsa cu o amica din Polonia legata de Grey's Anatomy si alte seriale preferate, urmata de o intrerupere, italienii au inceput sa cante...

In fine, mi se arunca o doza de bere, nu, nu vreau sa promovez consumul de alcool, ba din contra (si acum urmeaza propozitia minune), stay in school, don't do drugs or alcohol, deci, mi se arunca o doza de bere de la o alta amica de a mea, o brazilianca de data asta, se pune ea usor langa mine si ma intreaba daca cred in destin...

Eu sa cred in destin? Ma gandesc asa profund, destin... Imagineaza-ti ca mergi la un medic oarecare, te afli intr-un salon de asteptare, esti usor asezat pe o canapea, in dreapta ta vezi o usa marcata cu litera A si in stanga una marcata cu B. Trebuie sa decizi, nu ai nici o trimitere, ambele usi sunt disponibile, nimeni nu-ti impune nimic.

Bun, sa zicem ca aleg B, eu pur si simplu ma ridic si aleg usa din stanga, intru inauntru, minute mai tarziu, pe langa faptul ca primesc o atentie deosebita, un tratament ieftin si bun, mi se ofera, total iesit din comun, un job bine platit si un numar de telefon de la asistenta mult prea tanara si frumoasa. O fi destin? Dar daca alegeam A?

Eu gandindu-ma asa la termenul asta, destin, ma face sa ma gandesc, oarecum, ca as fi limitat. De parca as fi intr-o cutie cu gauri si indiferent in care gaura pic, tot intr-o cutie mai mare ajung sau, si mai interesant, indiferent de efortul pe care il depui in viata, locul tau e deja rezervat, este destinul tau, tu trebuie sa fi mecanic, astronaut, dentist sau bucatar, locul tau e acolo indiferent de usa pe care o deschizi.

Si atunci, aici vine paradoxul, daca stau 30 de ani in pat, visand cai verzi, pe spatele parintilor mei, asta e destinul meu? Sau muncesc 30 de ani, lupt pentru o viata mai buna, caut, accept noi oportunitati si provocari, ajung undeva cat mai sus posibil, asta e tot destinul meu?

Merita sa revin la intrebare, crezi in destin? Raspunsul este nu, categoric nu, viata este in mainile tale, tu iti faci destinul, visele tale, toate visele tale se implinesc multumita tie, pentru ca tu vrei, tu lupti pentru ele.

Tu ce zici, crezi in destin? Lasa un comentariu si spune-ne parerea ta!  

Articol scris de Norbert Szucs.